Tati, cind vii acasa?

 Sintem singuri - eu si Gabi - de aproape o saptamina. In acest timp am incercat sa-i fac un program cit mai agreabil, asa ca am mers in vizite, la locuri de joaca si ne-am plimbarit. Bineinteles ca s-a simtit lipsa lui tati (plecat cu serviciul, nu fugit de acasa... cred eu :)) ), dar am crezut ca o voi acoperi, umplind programul, dar m-am inselat.

 Seara de seara vorbim la telefon, iar la intoarcerea acasa, intreba tati e sus?

 Aseara l-am auzit spunindu-i lui tati: "mi-e dor de tine", "cind vii acasa?". M-am topit toata.

Asta in conditiile in care, eu sint destul de "mucalita" in a exprima ce simt sau a spune prea des cuvinte mari.
 Am fost tare mindra de puiul meu.

 Te asteptam acasa, tati.

Jucarii si jocuri

M-am intrebat mereu daca toti sint la fel sau numai Gabi face asa. Cind ajungem in magazinele de jucarii, nu da din picioare insa se arata interesat de anumite  jocuri

 sau jucarii. Acasa insa.... incintarea dispare la foarte scurt timp dupa ce iese din ambalaj respectiva jucarie.

Ce e mai interesant decit o harjoaneala cu mami sau cu tati? Poate jocuri impreuna, insa singurel sa se joace ... rar ai sa vezi si numai pentru cateva minute.  Si am putea numara pe degetele de la o mina cite din sacii de jucarii sau jocuri, i-au atras atentia. In schimb e foarte interesant sa facem curatenie, sa intindem rufe, sa gatim sau sa mergem la cumparaturi. "Lumea" spune ca noi l-am obisnuit asa, insa cred ca el a preferat asta, pentru ca mereu a avut alternative. E un copil lipit, lipit de mami si tati... nu ca noua nu ne place asta. Oare numai el e la fel sau toti?

 Asa ca oricit de multa treaba ar fi de facut in casa, orice planuri am avea, trebuie sa-l includem si pe el. Iar la noi asta, poarta numele de "gramada organizata".

 Si cind il vezi cit e de fericit, realizezi iar, ce putin le trebuie pentru a fi multumiti. Nu jucarii scumpe, nu tone de carti, nu mii de creioane, nu locuri amenajate pentru joaca, ci numai iubire, timp, daruire. Daca am constientiza asta si noi... poate nu am mai fi nefericiti nicicind. Din pacate, cotidianul asta alert si greoi, ne face sa uitam ce am invatat in anii copilariei, ne face sa ne schimbam in ce nu sintem si sa uitam adevaratele valori.

  Invat eu de la Gabi sau imi amintesc ce e cu adevarat important, cum sa-mi organizez viata pentru a fi fericita. care sint prioritatile si lucrurile pentru care trebuie sa ma lupt.

 Concurs blog: http://www.whitenight.ro/concurs/

Femeia

Un mail primit care mi-a placut:

DIN EXPERIENTA UNEI OCTOGENARE: O FEMEIE TREBUIE SA AIBA Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau
inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata
asta.....sau nu este nevoita sa faca asta
FEMEIE TREBUIE SA AIBA ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau
pentru o intalnire cu cineva "visat" si care
trebuie sa fie gata intr-o ora O FEMEIE TREBUIE SA AIBA o tinerete pe care sa o lase multumita in urma O FEMEIE TREBUIE SA AIBA un trecut suficient de "suculent", pe care il va
putea povesti cind va fi batrina O FEMEIE TREBUIE SA AIBA un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien
negru de dantela.... O FEMEIE TREBUIE SA AIBA o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa
rida.......si una care sa o lase sa plinga O FEMEIE TREBUIE SA AIBA o piesa de mobila buna care sa nu
fi fost proprietatea nimanui din familia ei. O FEMEIE TREBUIE SA AIBA 8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin
si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se
simta onorati

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
sentimentul de control asupra destinului ei
O FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.
FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste
si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa
prietenia.
FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
cind poate sa insiste mai tare.......si cind trebuie sa
plece.
FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea
soldurilor sau natura parintilor sai. FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ca, poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a terminat...

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ce trebuie sa faca, sau sa nu faca, pentru a fi iubita mai
mult...
FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa traiasca singura......chiar daca ei nu-i place
asta...
FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea
nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o
luna......si intr-un an.

Povestea nasterii

Nu am apucat sa sriu niciodata povestea nasterii si a sarcinii.
 Ce mai conta trecutul, cind ma bucuram de prezent? Mai era interesanta nasterea cind aveam minunea mica in brate?

 Mi-am propus macar sa schitez perioada aceea.

 Bebe a fost asteptat, asta pentru ca ne-am casatorit in 2005, iar el a aparut in viata noastra in 2008. Sarcina a fost ca si el, cuminte si usoara. Nu am avut greturi, stari depresive sau altceva rau. Totul a fost extrem de usor si frumos.

Nasterea a fost la fel de usoara ca si sarcina. In primul rand pentru ca s-a produs cu mult inainte de termen si n-am avut timp sa ma gindesc si sa-mi fac griji. Baby a vrut sa vina la noi la cca 34 saptamini, luindu-ne prin surprindere pe toti. A fost o mana de om, de numai 2.400 kg si 47 cm - cit o papusa. Insa vioi, ager si plin de viata ca un bebe la termen. Nu am avut nici un fel de problema din pricina prematuritatii, desi nasterea s-a produs la urgenta, asistata fiind de 2 medici (dr mea si dr de garda), cu pregatirea instrumentarului pentru prematuri. Insa de mic este un luptator, asa ca a vrut si a putut sa respire singurel, a mieunat usor - adica tipat, si a vrut papa la fel ca toti puii de om veniti pe lume in acea zi.

Nu mai stiu cum era viata mea dinainte, nu mai stiu cum erau serile de atunci, grijile si bucuriile mele... parca n-au fost, sau parca nu sint memorabile, asa cum sint acum, clipele alaturi de Baby.

Minunea care ne-a incununat viata, are un nume: Gabi.

Cu cine mi se pare ca seamana cel mai mult? Cu tata. Din pacate, s-au bucurat unul de celalalt numai cateva luni. a plecat la ingeri cind Gabi era inca foarte mic. Insa in vara lui 2008, au apucat sa-si faca multe plimbari impreuna. Atunci cred ca i-a transmis toata dragostea lui.

Prima data cu bicicleta

Unchiul ne-a luat bicicleta... cum era normal, tot familionul am iesit pe un frig taios sa incercam bicla. Ce mai conta, ca afara era aproape ger, ca aveam treaba sau ca unii sint anti-sportivi declarati. Mami si tati urmaresc in fiecare vara, aparitia bicicletelor de inchiriat in Mamaia, cu lacas pentru bebe in fata, asa am putea fi chiar fericiti daca insusi printisorul ar merge singurel pe bicla.
 Ne visam peste citiva ani, toti trei faciind o cursa pina la capat la butoaie pe biciclete. Am impaca pe toata lumea: mami ar mai da jos din kilograme, tati la fel, iar Gabi ar face miscare, ceea ce i-ar prinde tare bine, la cata energie are.
 Asa ca stabilim iesirea de citeva zile... bicicleta curatata, lustruita, aranjata si imbunatatita, numai buna de actiune. Gabi imbracat bine, noi emotionati... marele eveniment sa inceapa.
 Numai cei care au copii pot intelege cred ce inseamna "prima daca cu sau pe ... " in viata puiului tau. Numai trecind prin asta, realizezi cum intreaga ta lume se invirte in jurul puiului de om care experimenteaza noi si noi lucruri, iar tu esti acolo, sa-l vezi, sa-l ajuti si sa-l inveti. Nu poti rata asa ceva, nu poti renunta la asta pentru nimic in lume.

Am pregatit "ceta", am umflat rotile si am aranjat sa-ua si ghidonul si sa vedem pici-ul in actiune.












Cum era de asteptat, cind s-a vazut inconjurat de o armata de adulti, i-a trecut rapid prin cap, ca va fi mai amuzant sa fie impins sau tras decit sa depuna efort.

Asa ca ne-am conformat si cu rindul al impins puturosul - care-si manifesta insa incintarea prin zimbete si chiuituri.

Asteptam sa vina caldura, sa prestam si singurei, nu numai prin tragere / impingere.

Dar ca un prim contact, a fost placut. (avind in vedere ca a stat aproape 1 an in garaj... speram la vara sa-si scoata pirleala).

Surpriza - mucenici moldovenesti

Zi lunga la munca si grea. Stiam ca acasa sint baietii si se joaca. Deschid usa...

Cam asta a fost imaginea: un tati zimbaret si o bucatarie ... plina?!?

Pe masura ce intram in bucatarie, m-am prins ce aveam in meniu si cum era realizat.

M-a expediat la copil si prin casa. Si-a dus surpriza pina la capat, fara ajutorul meu, care mai trageam cu ochiul si fotografiam, ne mai jucam putin.

Mai dificil a fost cind au inceput sa miroasa.... te topeai de pofta.
O sa-i cer reteta s-o postez, pentru ca au fost deliciosi.

Cam asa aratau in forma finala. Doar ca au rezistat ffff putin. Dat fiind faptul ca ideea i-a venit in urma unei discutii cu mama cind ne programam sa facem asa ceva, am chemat-o si pe ea sa guste deliciosii lui mucenici.

Dat fiind faptul ca soacra l-a laudat, sotia la fel, fiul, pot sa spun ca avem un tati de nota 10! (mai ales ca a si facut curat in urma lui).

Primele iubiri

Cine spunea ca iubirea nu are varsta ... mare dreptate avea.





















Sa ma intreb daca seamana cu taica-su`? Sau mai bine sa ma bucur ca are pe vino-incoa` baiatu`?

Cum intindem noi rufele

Postarea asta a venit in urma unei discutii cu o prietena, ea fiind foarte amuzata de felul in care facem noi treaba acasa.

Rufele la spalat de alege mami, functie de culoare si textura. Masina isi face singurica treaba si ne avertizeaza cind termina. Atunci intreaga familie e la apel, sa le intindem

Circuitul e: tati le scoate din masina si le scutura, Baby le preia si fugutza cu ele in balcon la mami, care le intinde (prinde cirligele) si titirezul fuge rapid inapoi la tati care ii da o alta rufa numai buna de intins.

Sa nu spuneti ca exploatam copilul, desi pare... ca alearga si depune cel mai mare efort, dar a fost alegerea lui. Cum sa se joace, iar noi sa facem ceva fara el... chiar si treaba casnica.

Chiar si la strinsul lor e de ajutor. Le impachetam impreuna si tati le pune la locul lor.

Sa nu-l compatimiti nici pe tati, ca-l ajutam si pe el, daca schimba vre-un bec sau repara ceva. sintem in "gramada organizata", cum spune el.

(ps. mama ce burta am... cred ca lipsa de miscare isi spune cuvantul... sau o fi aparatul foto de vina :) )

Urmeaza: cum facem prajituri si mincare toti.

Serile de iarna-1

Imi dau seama si mai mult acum, cit i-am lipsit lui Gabi in perioada in care noi ne-am plimbarit. N-a fost nici o saptamina incheiata, insa cred ca a trecut destul de greu pentru el. Desi am gindit ca fiind cu Tuni, care ii face toate poftele, fara restrictii majore si alintatura cat cuprinde de la ea, Mary, George si Coca – cei care au avut contact cu el in aceasta perioada, cred ca tot mami si tati cu toate restrictii, nu-urile si programul impus erau de preferat.

De cind am revenit il simtim ca pe un adeziv. Unul placut… insa. Vrea sa ne jucam numai impreuna, sa iesim toti trei mereu si daca s-ar putea sa mergem toti 3 la mine la serviciu (asta ptr ca numai eu am reinceput munca).

Pasiunea nostra masinile, a ramas si cred ca va mai trona ceva timp. Costruim din tot ce avem si putem garaje, piste pentru masini.

Desi eram pe punctul de a pleca de acasa, nu se indura sa lase "garajul" fara a mai plimba macar o masina pe el.

Prima lui lucrare inteligibila. Dupa citeva secunde in care s-a jucat singurel cu creionul magnetic, ne striga insistent. Si ne arata "masina". Noi extrem de incintati, ca de ... cioara a desenat si chiar seamana cu o masina.

Nu a uitat de roti si forma e oarecum aerodinamica. Cum sa nu ne laudam cioara?

Daca vrea cineva sa stie cat de rezistente sint patutzurile comercializate, sa ne intrebe pe noi. A fost greu incercat al nostru, de strins si intins de x - ori (de cele mai multe ori l-am carat dupa noi in vacante), pina la proba buzunarului sau experimentarea unei noi cai de acces. Regret nespus ca n-am imortalizat momentul in care a focut pasul 2 - piciorul pe marginea superioara si plonjatul in cap in patutz. salteaua a facut toti banii, nu s-a lovit. Insa nu m-am incumetat in a-l incuraja sa repete.

La multi ani, Cezar!

Am fost la ziua lui Cezar, in formatie completa, sa-i felicitam pe parinti si pe marele lor print! A avut o petrecere reusita la MC D, unde picii s-au simtit extraordinar si noi la fel.

Cind ma gindesc ca prima data am fost la ziua lui Cezar cind Gabi era omidutza, se tara pe jos dupa bile, imi dau seama ce au trecut anii si cum cresc picii nostrii, iar maine-poimaine isi fac singurei ziua, noi doar sa facem aprovizionarea.

Inca o data am constatat ca nu este un copil timid sau introvertit. A avut grija sa I se simta prezenta, a vrut sa experimenteze toate jocurile – chiar daca erau pentru categoria lui de varsta sau nu –si a orbit cu toti cei care I s-au adresat, ba chiar provoca si el schimburi de replica sau isi exprima dorintele. (o astfel de situatie era cind cea care ii supraveghea le-a dat servetele iar el a intins mina cu degetele desfacute si-i spunea “terge” (adica sterge), ea inteegea zece si-i raspundea cu: “nu, sint cinci” (degete).

Desi doar ce papase acasa, nu a ratat o portie de mec.... off... de nu ar fi bun tot ce e interzis!

O provocare... sint si eu aici. Si chiar imi iau treaba in serios.

Asta a fost partea cea mai interesanta. A fost atit de incintata... ba chiar a stat cumintel la pictat - contrar asteptarilor mele.

Mai greu a fost acasa, cind nu voia sa se spele. "nu veau", "nu baie".

Noroc cu demachiatul meu, ca s-a lasat convins, ca doar aveam antecedente cu el in baie la unison cind ne demachiam.
















Amuzamentul serii a fost topaiala pe un balon prea rezisten ptr kilogramele lui putine.

Praga

Am fost in Praga, unii spun oras romantic, altii, incarcat de istorie. cred ca e undeva intre cele doua. Dar mai pe scurt, un oras superb.

Exceptind mici probleme organizatorice, care ar fi putut sa ne supere, daca nu eram destul de "porniti" sa fie totul superb, toata vacanta a fost o reusita.

Muzeul figurilor de ceara, primul vazut, ne-a incintat f tare. Astept sa-l vad pe cel din Londra (am inteles ca ar fi cel mai mare de gen).

Piata centrala a orasului vechi. Cu adevarat superba... Aduce putin cu piata centrala din Sibiu - ca stil, insa la o scara mai mare si mai elaborata.

In turnul cu ceas, privelistea superba.

Tare nedumerit era tatitzul ca eu radeam... chiar fara noima (pentru el).

Seara de 8 martie - plimbarea si cina pe un vaporas pe raul Vltava, cu adevarat memorabile.

In Karlovy Vary, in zona izvoarelor termale.

Labirintul oglizilor. Aceasta poza este de postat, insa mai avem citeva... numai ptr. noi :) (in care te deformau... unele devenind chiar de groaza ... latita - cam ca la 100 kg).

Catedrala sf Marii, asezata super, pe o colina. privelistea facea toti banii.

Castelul din Praga. frumos, insa dupa ce vezi castelele de pe Valea Loirei - Fr, parca e putin eclipsat. sa spun ca ma asteptam la mai mult... nu vreau sa par nerecunoscatoare.

Ajunsi acasa, descarcam pozele si ne uitam la ele. Gabi in brate la mine, incintat ca ne-am intors, se uita la 1-3 poze si spune "Baby nu-i"... dezamagit..

Ne-a facut inimile franjuri. Se pare ca e ultima escapada fara el.

Acum sintem iar in 3, si e tare bine.