Vacanta de vara - partea IV Sovata

 Sovata... a fost surpriza placuta a acestei vacante. Curata, plina de vardeata, oameni primitori si dornici de a face turism.
 A incercat fata la Sovata... treaba cu "de la sovata vine grasa fata" ... dat nu s-a lipit...asa ca ar trebui cred sa mai mergem. O retin ca statiune unde sa mergi sa-ti odihnesti oasele batrine sau sa zaci in lacul Ursu. Care e atit de sarat incit atunci cind ieseai din apa, pe masura ce se usca pielea, devenea si alba, plina de sare.
 Parcurile din zona rezervatiei si din jurul lacurilor, superbe.
 Iar plimbarea cu trenuletul, in turul statiunii si-a meritat toti banii, in special din partea lui Gabi, care a fost foarte incintat.

Pregatirea de gradinita / operatie fimoza

 Inca din vara asteptam sa inceapa gradinita - "gaganita".
 Am mers sa facem analize si a fost destul de cuminte ptr un copil, a suportat cu stoicism intepatura, iar dupa nu s-a vaitat asa cum face in alte randuri ptr lovituri superficiale chiar.
 Dar ... vine marele dar... noi n-am facut analize numai ptr gradinita, ci si pentru operatia de fimoza. Ma simt prost ca il mint sau ca nu i-am spus adevarul legat de operatie. Stie ca e inca o analiza pe care o mai are de facut. Si asteapta cu nerabdare s-o faca ptr a putea merge la gradi.
 Ne-am sfatuit cu mai multi medici, am pus in balanta ce simteam, cu ce credeam si cu ce ni s-a recomandat si ... e nevoie de operatie, acum, e mai usor si mai bine pentru el. Asta nu inseamna ca nu ma doare sufletul, ca nu am emotii mai mari ca la nastere (acolo n-am apucat sa am ... m-a luat pe nepregatite).  Sintem toti cu emotii pina in gat, avem stomacul strans si stam cu gandul la ziua de maine. O sa treaca, spune lumea... asa e, dar pe puiul nostru il vor opera. Am gasit o clinica privata, asa macar am scapat de spital, dar si asa avem emotii. Se spune ca in citeva zile e refacut... abia astept sa treaca aceste citeva zile.

 Mama sta linga gradi Cambridge. Este entuziasmat, abia asteapta. Zilele trecute trecind cu mama pe linga ea, ii spune: aici o sa vin eu.
Nu l-am bagat prea tare in seama, insa ieri trecind pe linga gradi unde va merge, i-am aratat-o... uite aici e, frumoasa, multi copii... el: nu... acolo, la tuni (la mama)
La care eu... nu mami, aici... nuuuuuu- zice el, eu acolo vreau sa merg si da sa se miorlaie.

Am ras aseara cu totii.... de el. Sa vedem ce-o sa rada el de noi... cind nu va mai fi asa bucuros, ca nu merge la Cambridge.

Vacanta de vara Partea III - Borsa (Cascada Cailor, mocanita, Pasul Prislop, Telescaunul)

Borsa... Maramures. Nu am fost impresionata de statiune, la distanta de oras (de magazine, restaurante), insa zona este frumoasa. De aici se poate urca cu telescaunul, iar peisajul este superb; se poate merge la Cascada Cailor (superb), la Pasul Prislor (ai impresia ca esti atat de aproape de cer ... fizic chiar esti).

Din Borsa, am mers in Viseul de Sus, de unde am luat mocanita. Drumul este spectaculos, iar micul tren este atractia zonei. Peisajul virgin, pur, fara gunoaie, nu face decit sa-ti doresti sa nu revii in oras. Acolo mi-as dori sa stau cu corul 2-3 zile... fara tv, radio si mondenitati.

Pe platoul de la telescaun.

cfr-istul meu mic.

Pozitie de pozat. :)

E simpla... comerciala... sentimentala

 E o reclama. Pentru cei care avem picii de 2-4 ani, intrebari de genul: "ce", "de ce" ne amuza, ne enerveaza sau ne pun imaginatia la lucru. Babi are momente cind o tine dintr-o intrebare in alta, pret de citeva minute. De multe ori ajungem al forme de genul " de ce ce" - eu si el imi raspunde "de ce ce ce" ... amuzat.
 Am vazut reclama numai pentru ca o prietena i-a pus un mesaj alaturi care mi-a atras atentia: "For you, for me, for my kids and yours!"
 Si m-am trezit ca aveam lacrimi in ochi, ca ma gindeam cu nostalgie la ai mei, la cei care mai sint linga mine si la cei care m-au parasit prea curind.

Vacanta de vara -Praid part II

Prima oprire: Praid - Harghita. Drumul superb, insa prost tare,  zona frumoasa si vremea buna.

  In salina ne-am petrecut zilnic cite 3-4 ore. Cel mai fericit a fost Gabi. Spatii de joaca mari, multe si frumusele. Aici a spus faimoasa replica "n-am vazut in viata mea atitea topogane" - auzita nu stiu de unde ... insa cu efect.
 Inauntru era o capela, dulcica tare. La intrare te intimpinau acesti pitici care ptr Gabi erau o atractie - fiind cam de statura lui.

 Am facut niste picturi absolut superbe... cu o tehnica interesanta. Se ungea hirtia cu aracet si apoi se presara sare colorata. Cum aschia nu sare departe de trumchi, zilnic am avut program artistic. Desi in salina la intervale regulate era un antrenor care facea gimnastica, noi am preferat desenul. Asta dupa 1-2 incercari de miscari organizate :)

In schimb am facut ceva miscare la masa de ping-pong si cu mingea de volei. Gabi era baiatul de mingi. Aduna ce eu reuseam, fara mare efort sa dau pe linga, sau sa nu nimeresc.

Scarile insa faceau toti banii... urcai si coborai zilnic cca 300 de scari, asta dupa un drum de citeva min. cu autobuzul.

   Din Praid se vizita canionul de sare, sau muntele de sare. Sa nu va inchipuiti ca i se facea prea multa reclama sau ca erau prea multe indicatoare. Era un panou, pus intr-un colt, parca sa nu deranjeze balciul de la tarabele insiruite care vindeau toate aceleasi lucruri. Ma rog... traim in Romania si sintem consumatori, nu?!?
  Cu adevarat spectaculos. Vedeai sarea sub stratul de pamint. Noi am fost dupa o ploaie, ceea ce ne-a adus si bucurii (pe unde se scursese apa, se vedea sarea cum se uscase), dar si .... treaba - ne-am mozolit toti de noroi.
 Zona frumoasa foc, era undeva intre vai, un traseu montan usurel si placut.

 Concluzii Praid: mi-a placut, frumos ptr. Gabi. Pentru mine... nu m-as mai duce prea curind. Oamenii reci, neprietenosi, limba romana vorbita... greu de deslusit - daca eram vorbitoare de maghiara poate as fi digerat mai bine sederea acolo.