Dupa multe asteptari si numeroase combinatii, am intrat in posesia sinelor si trenuletelor magnetice. Inca de anul trecut, dupa ce s-a jucat de cite ori a avut ocazia la niste prieteni dragi noua, si-a dorit si el acest joc. Nu l-am mai gasit, pina la Craciun cind a aparut din nou in Bucuresti la vanzare. Un alt prieten de-al lui l-a primit in dar si voia sa-l viziteze, cit mai des pentru a se juca cu ele.
Asa ca am tatonat, intrebat si cautat de drum in capitala pentru a cumpara pretioasele sine.
Cu chiu, cu vai... fiind o iarna grea, cu drumuri mai mult inchise, s-a gasit un prieten care si-a facut drum spre nesperatele jucarii. Asa ca in final, au ajuns la noi. Cine credeti ca a chiuit de placere? Si ne-a pupat de drag?
Sintem acum extrem de incantati sa construim diverse variante de sina, poduri si bifurcatii.
Ce naste din pisica, tot soareci maninca, nu? Cum era aschia sa sara, departe de trunchi? Ca doar e traditie de familie sa fim legati de domeniul cailor ferate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu